ANDREEA...

Printr-o distilarie geniala
al carei fir doar firii se indoaie
ne-a picurat Andreea in odaie
ca vindecarea dupa o greseala.

Invata tot si uita tot Andreea,
proprietara dulcilor cuvinte
din care vom zidi lacasuri sfinte
sa intre-n ele pruncii, de aceea...

Fetita insa n-are nici rabdare,
nici inventivitate pe masura ,
e-atat de stranie si-atat de pura
ca nu suporta pentru fiecare,

nici cearta, nici zizanie , nici ura
si ce ne doare si pe ea o doare.

(Adrian Paunescu)