Un altfel de initiala...

" sa stii ca oricat te-ai stradui n-ai sa izbutesti niciodata , sa treci dincolo de linia aceasta de umbra care desparte trupul tau de orice altceva , de oricare alta fiinta ; e ca si cum degeaba ai fugi cu ea in padure , strangandu-i pumnul ei intr-al tau , in zadar ti-ai lungi trupul trist alaturi de al ei peste frunzele batute de soarele toamnei , "n-ai sa-l poti niciodata atinge", si faptura ei si oricare faptura ; vorbele tale au sa se naruie , deo parte , de alta a taisului care sclipeste pentru totdeauna despartindu-se de orice e viata in afara. Si ei , trecand mai tarziu au sa vada trupurile voastre alungite unul alaturi de altul nemiscate , precum statuile peste lespezi cu spada intre voi , si au sa dea un alt nume dragostei pe care i-o porti . Si mana ei , calda si umeda , pe care ai strans-o in pumn cata vreme ati fugit pe sub pomi e singurul loc din trupul zvacnind atunci in soare si umbra al ei alaturi de tine pe care sa-l fi stiut adevarat ; si semnul acesta al spadei care desparte fulgerand , ramane si cronica acestei iubiri , a gandului tau pentru o alta fiinta isi va incepe fiece fila cu aceeasi initiala , singura trasatura stralucitoare despartind pe lumina de aur, a fondului fiintei care ar vrea sa se apropie sa-l cuprinda pe acel personaj care sa aiba trasaturile chipului tau . "
...
e o tristete intre noi culcata ....


Mircea Ivanescu

E ceva, dar nu stiu ce-i...

e ceva-nauntrul meu
ce ma face sa scriu mereu
dar nu pot sti ce-i
e un demon sau un inger
e o raza din alt cer?
Doamne ce-i?!
....
e ceva-n inima mea
ce ma face sa-ti spun Da
dar nu stiu ce-i
e un indemn din buna parte
sau un indemn din partea rea
nu stiu ce-i...
dar ma face sa-ti spun DA.
...
e ceva-n privirea ta
ce nu pot uita
si m-atrage ne-ncetat
zi de zi si ceas de ceas.
....
e ceva-n al tau nume
ce ma face sa te iubesc...pe bune
niciodata n-am sa uit
c-ai fost primul pe pamant
ce m-a atras necontenit
langa el si m-a iubit.
...
e ceva,dar nu stiu ce-i
e ceva-n orasul meu
ce-mi aminteste numele tau
e ceva pe strada mea
ce-mi aminteste privirea ta
e ceva-n scara mea
ce ma face sa-ti pun Da
e ceva-n patul meu
ce ma face sa scriu mereu
....
e ceva... dar nu stiu ce-i!

Marturisire....

incep sa cred...
in tot ce am visat,
incep sa cred...
ca totu-i adevarat.
....
incep sa cred in iubirea ta
in dorinta de a ma avea!
si mi-as dori...
sa-ncepi sa crezi
in sensul cuvatului "Iubesc"!
....
lumina soarelui se-ndreapta
din nou spre-a noastra lume.
iar razele incep sa dea contur...
a noastre-i amagiri!
....
pe cerul albastru, impanzit de stele
incep sa se iveasca noi orienturi.
acum... odata cu iubirea
astept sa dispara amagirea!
....
sufletul din nou portile-si deschide
spre a intampina o floare, cu un alt nume
o floare venita de pe noi meleaguri,
ce vrea sa depaseasca , amintirea in veacuri.
...
ai aparut asemeni unei raze,
plina de viata si de lumina
am inganat a ta privire ...
dar am gasit o mare dezamagire.
...
o ploaie de iubire revars asupra ta
ca raza sa fie cuprinsa de dorinta de-a uita
iar suferinta ce-a domnit odata
sa fie uitata si ingropata!
....

IUBESC.....

iubesc...dar nu pe tine
iubesc.... natura si creatorul ei
padurea in mii de culori
tandretea florilor de tei
si cerul acoperit de ciori.
....
iubesc... dar nu un alt om
iubesc... structura fiecarui pom
iubesc... in fiecare noapte
cand lumea nu-i aproape...
cand ciorile, devin porumbei
cand, mireasma iubirii ia locul florilor de tei.
...
iubesc... momentu-n care
soarele- Zeul plapand adoarme
cand locul lui e luat
de cerul instelat
iar printre diamante ...
craiasa Luna loc isi face
veghind asupra noastra
pana-n clipa maiastra
cand cerul se deschide...
spre o alta Menire.
....
iubesc...farmecul primaverii
cand natura-i nehotarata
azi infloresc ghioceii
iar maine, zapada-i menita.
....
iubesc... culorile verii
cand soarele domneste mai mult ca ieri
si maine mai mult ca azi
cand la al sau rasarit
cerul in diverse lumini e impanzit
iar cand zeul apune
cerul de sange...
ma face a plange.
.....
iubesc... fidelitatea toamnei
cand stropii ploii
diamante devin
ce incet, un suspin preling
si-l duc in misterele zarii
unde-i ingropat si... uitat.
.....
iubesc .... minunata iarna
cand campul,
e mult mai luminos decat frumos.
cand cuvantul ce-o caracterizeaza
se pierde in ceata.
cand ceru-i oglinda...
cand locu-i de sticla...
cand omul nu-i decat o umbra ...
pierduta pe-o carare
aparuta din alta zare.
.....
iubesc....puritatea iernii
cand natura nu se scalda
in ploaia toamnei calda.
cand nu-i nici inundata
de diverse flori ca alta data.
cand cerul nu mai e impnazit
ci acum...pare adormit.
.....
iubesc....

ANDREEA...

Printr-o distilarie geniala
al carei fir doar firii se indoaie
ne-a picurat Andreea in odaie
ca vindecarea dupa o greseala.

Invata tot si uita tot Andreea,
proprietara dulcilor cuvinte
din care vom zidi lacasuri sfinte
sa intre-n ele pruncii, de aceea...

Fetita insa n-are nici rabdare,
nici inventivitate pe masura ,
e-atat de stranie si-atat de pura
ca nu suporta pentru fiecare,

nici cearta, nici zizanie , nici ura
si ce ne doare si pe ea o doare.

(Adrian Paunescu)

AUTODEFINIRE...

" Omul ...nu se poate autodefini. El se defineste prin semeni. Constatam actul individualitatii dar nu ne dam seama de incapacitatea autodefinirii.
Drama omului este dualismul existentei lui; e alcatuit din corp si suflet si joaca intre corp si suflet la infinit.. Corpul nu e etern iar sufletul chiar daca este , nu e convingator. Dar, nici corpul, nu este in nici un fel convigator . Capul nu are biruinta definitiva , faptul ca e muritor ii anuleaza esentialitatea...tot ce exista in noi si nu ne lasa sa ne sinucidem din disperare, se cheama...spirit.
Deoarece setea de absolut nu i-a fost satisfacuta la grad psihic...omul e etern trist.
Umanitatea o iubesti lesne...pe om ....mai greu! "


Petre Tutea!